Damian Hâncu: “Da, sunt martorul omorului lui Valeriu Boboc, dar nu singurul!

“După ultimele mărturii, în care declar deschis că sunt martorul ocular al morţii lui Valeriu Boboc, am contactat organele de drept franceze să aflu dacă aş putea dispune de protecţie în cazul în care aş reveni în Moldova. Organele de drept franceze m-au avertizat, încă o dată, că voi beneficia de protecţie atâta timp cât mă voi afla pe teritoriul Franţei“, spune Damian Hâncu referindu-se la posibilitatea de areveni în ţară pentru a oferi organelor de drept detalii despre evnimentele din aprilie anul trecut.

Tânărul care acum este student în Franţa se arată surprins de faptul că nu se vorbeşte aproape deloc şi despre celelalte victime. Acesta spune că şi rudele lui Ion Tâbuleac, Eugen Ţapu, Maxim Canişev ar cunoaşte detalii despre moartea acestora, dar că nu doresc să le dezvăluie pentru că nu se simt protejati.

“Da, sunt martorul omorului lui Valeriu Boboc, dar nu singurul! Organele de drept din RM deţin de 1 an informaţii concrete, imagini video. Eu, abia acum înţeleg de ce eram căutat la căminul studenţesc, după ce m-au eliberat pe 10 aprilie 2009. De ce eram urmărit cât am stat în Moldova? De ce am fost ameninţat cu moartea? De ce am fost urmărit la Bucureşti pe 9 martie 2010? Şi de ce au fost întreprinse şi alte intimidări atât în adresa mea cât şi a familiei mele? Acum îmi este clar. Am fost urmărit pentru că cei din organele de drept din RM aveau imagini video, în care se vede clar că sunt bătut la câţiva paşi de Valeriu Boboc, când acesta îşi dă ultima suflare”, spune Damian Hâncu.

Acesta mai menţionează că nu a ştiut de existenţa imaginilor făcute recent publice de către autorităţi. “Nnu ştiam pâna la vizionarea lor că, de exemplu, fostul Comisar de Chişinău, Iacob Gumeniţă, a tras cu piciorul în mine. Ce puteam vedea atunci când, ghemuit, cu faţa lipită de asfalt, îmi apăram capul de loviturile criminalilor? În acele momente, un simplu reflex de apărare mi-a salvat viaţa, dacă e să amintesc că Valeriu Boboc şi Ion Ţâbuleac au murit în urma unor lovituri puternice în cap”, mai mărturiseşte tânărul.

“Chiar dacă imaginile video cu maltratările tinerilor din PMAN în noaptea de 7 spre 8 aprilie 2009 sunt tragice, acestea par a fi neînsemnate în comparaţie cu actele de tortură şi viol din comisariatele de poliţie”, mai spune Damian Hâncu.

Articol preluat de pe UNIMEDIA